duminică, 28 februarie 2016

O aventura cu o Zi


M-am trezit in tine, asa cum fac mereu.

Ma gandesc cum sa te folosesc mai bine. Sa te intind si sa te mulez pe mine; sa-mi faci toate poftele. Sa ma satisfaci si sa ma lasi epuizata. 

Zilnic incerc sa nu te uit, dar uneori esti atat de banala incat pur si simplu as vrea sa termini mai repede si sa ma lasi in pace. 

Sa apara o alta, sa vina mai repede!

Esti mereu in schimbare - grea si anevoioasa, lunga si plictisitoare, mohorata si deprimata, linistita si insorita, vesela si surprinzatoare, cheltuitoare si problematica, scurta si intensa.

Deschid ochii si te doresc. Te doresc chiar si atunci cand nu te doresc. 

E o simbioza la mijloc, stiu. Nu-ti ofer nici macar 10% din mine, insa ramai cu mine, parca asteptand sa ma trezesc, sa te cuprind in brate si sa-ti soptesc cum nu te voi mai dezamagi. Macar acum. Macar o data.

Te inec in muzica si fum, in oameni si povesti, in sefi si task-uri, in lacrimi si zambete, nervi si planuri. Te scufund in iubire mai mereu, dar tu refuzi! 
Vrei mai mult si mai mult si mai mult!

Vrei sa ma transform, dar ma gasesti letargica si lipsita de chef, secata de energie si pasiune. Ma prinzi strans de simturi, dar te misti in ritmul meu.

Esti sclava mea, nenorocito!

Imi bat joc de tine, nu vezi? Te calc in picioare si trec prin tine ignorandu-te, dar maine vei fi iar acolo, nu? 

Ma inclin in fata persistentei tale, insa daca nu eram eu, tu nu mai existai, intelegi? Esti o curva ingrata! Faci asta cu toata lumea si, ce, altii te trateaza mai bine? Esti mai fericita in alte colturi de case?

Sa te ia naiba, bestie!  

Saruta-ti-as tie secundele si minutele si orele, iarta-ma, stii doar ca numai gura e de mine! 

N-ai sa ma regreti, iubito! Ai sa vezi, da-mi maine iar 24 de ore si promit c-am sa te fut mai bine!

marți, 6 octombrie 2015

Un post prea lung de Facebook


Ma gandesc de multe ori la cum ne consideram liberi, dar stam blocati in cercul pe care-l avem in creier, unde ni se invart neuronii ca niste hamsteri pe cox.

Avem o lume intreaga in jurul nostru si drumuri care nu ne sunt inchise, dar preferam sa batem pasul pe loc.

Stam in relatii de complezenta, pentru ca "e bine si ne-am obisnuit", evitam riscurile pentru ca ne-ar scoate din zona de confort, inghitim cuvinte de frica sa nu spunem ceva exagerat, ne stresam la capra vecinului si refuzam sa mai visam, ca oricum, la ce bun?

Ne credem open-minded, dar inca ridicam din sprancene la cuplurile de gay, oamenii care au o culoare diferita a pielii de a noastra, religiile pe care nu le intelegem, comunitatile neconventionale, stilurile care ies din tipare si, in general, la toti cei care nu se incadreaza in perceptiile care ne ingradesc cercul din creier.

Evadam in Facebook-ul asta de cacat care ne ocupa jumatate din viata. Cerem sa fim validati si ne simtim inutili atunci cand nu primim confirmarile cerute.

Iesim cu prietenii la bere si formam un grup de autisti care venereaza un telefon. Ce frumosi suntem!

Mi-e frica de faptul ca ne vom transforma in roboti - teleghidati de task-urile primite, impasibili la ce se intampla in jurul nostru, lipsiti de emotii.

Ne transferam sentimentele in citate lirice si, practic, nu facem nimic.

Am devenit amari si cinici inainte de vreme. Vom muri in cel mai inutil mod posibil. O generatie care si-ar avea locul la cimitirul "Ce-ar fi fost daca".

Prin anii '50, Bernard Shaw zicea ca "Youth is wasted on the young", sunt tare curioasa despre ce ar mai fi zis in secolul 21, anul 2015.

sâmbătă, 14 martie 2015

Eu cu mine



Imbratisandu-mi tristetea ajung sa cunosc fericirea.

luni, 2 februarie 2015

Aproape luni


Ma gandesc la ce suflete si trupuri folosite avem si nu stiu daca sa mi se faca mila sau scarba.

marți, 23 decembrie 2014

Spune-i ei.


Spune-i cum te simti. Ce iti place, ce te enerveaza si care sunt limitele peste care nu poti trece. Povesteste-i planurile de viitor, visele sau franturile din povestile trecute.

Fii bland cu ea si las-o sa te vada vulnerabil. Spune-i ce simti si de ce ai ales s-o tii de mana. 

Nu-i spune zilnic. Din cand in cand.

Iti lasi caldura acasa, in timp ce scotocesti prin vecini. 

Ai ajuns si tu sa crezi ca sinceritatea este supraevaluata in zilele astea, nu-i asa?

Ce nu stii nu-ti face rau. Excelenta zicala.

Spune-i buna dimineata si noapte buna. E a ta. O vrei. Sau cel putin ai vrut-o la un moment dat. 

La ce te gandesti?

A, da, sigur inca mai esti dorit si in ochii altor femei! Deschide casuta aia mica din dreapta lumii virtuale si intreaba un banal "ce faci?". 

Cauta un citat inteligent despre si pentru sensibilitatea femeilor. 

Da un telefon dupa 2 a.m. Sau fii pur si simplu ambiguu in ceea ce priveste viata ta amoroasa.

Nu uita sa-i spui sa aiba o zi buna si ca o sa-ti fie dor de ea. Spune-i ca ea stie un alt tu decat stiu altele. Cele dinaintea ta! Viperele din imaginatia ei.

Mie odata un baiat mi-a spus ca-l fac sa rada. Si el nu rade de obicei. L-am iubit pe loc.

Spune-i cum doarme si cum o iubesti. 

Si tu. Si tu. Si tu. Si tu.

Spune-i tot ce-ti trece prin cap. Spune-i pana iti aduci aminte de ce ii spui. Sau spune-i ca esti las si n-ai avut curaj sa-i spui ce-i spuneai deja alteia de ceva vreme. 

miercuri, 26 noiembrie 2014

28 de ani si cei care conteaza


28 de ani. Nici mult, nici putin. Nu ticaie ceasul dramatic, nu s-a scurs timpul pentru vise sau fluturi sau cariere stralucitoare. 

S-a mai pierdut din directie si motivatie. Recuperam. Nu e panica. Cred.

28 de ani in care m-am format pana in punctul in care am ajuns sa cred ca mai trebuie sa ma formez.

28 in care una dintre marile mele valori a fost (si este) prietenia. Ideea de om pe care poti sa-l apuci de mana si atunci cand e bine si atunci cand e rau. 

Am pierdut oameni langa care am fost convinsa ca am sa imbatranesc. Doare. Am facut loc pentru altii. Am crezut in oameni si am fost dezamagita. Au venit altii care mi-au aratat ca se poate si altfel. 

28 de ani si o gasca de oameni care mi-au facut cadou o carte. Nu se gaseste in librarii si poate nu e nici demna de privirile criticilor. Cuprinde, la final, texte, de la fiecare in parte, despre mine. 

Nu stiu sa exprim corect in cuvinte care este sentimentul pe care-l ai cand realizezi ca 17 oameni au avut ceva de spus despre tine sau catre tine. Va multumesc! 

Si poate nu reactionez asa cum trebuie atunci cand trebuie, adica nu sunt sentimentala cand ar trebui sa fiu sentimentala (dar da, sunt de multe ori la momentul inoportun), dar am fost teribil de emotionata.

Conteaza enorm ca sunt oameni care conteaza si pentru care contez. Chiar daca nu stiu inca drumul exact, e bine ca am cu cine sa-l impart.

Asadar, multumesc inca o data Irina, Bogdan, Carina, Seb, Sergiu, Alecsandra, Capri, Gruia, Verde, Anda, George, Andra, Marius, Raluca, Vlad, mama&tata.

Iulia, pe tine am sa te citez si voi spune ca si eu cred, asa cum bine stii, la fel.

"[...] spun ca sunt sigura ca prietenia asta nu o sa piara niciodata. Pentru ca niciuna dintre noi nu o sa-i dea drumul." 

luni, 3 noiembrie 2014

Relatia mea cu maturitatea

Alerg constant dupa timp. Nu-i gasesc picioarele sa-l prind, nu stiu de unde sa-l apuc si cum sa-l mai rog sa stea putin linistit.

Nu mi-am dorit maturizarea in mod special. Ne-am indragostit inconstient (ea poate mai convinsa decat mine) si m-a luat prin invaluire.

Am incercat sa ne obisnuim una cu celalta, dar chiar nu cred ca suntem compatibile. 

Ma sufoca, ma oboseste, ma streseaza si sunt multe orele in care tot ce-mi face este sa-mi lase un nod in gat. 

Stiu cum a inceput totul: m-am trezit intr-o dimineata si nu m-am mai simtit Dumnezeu. 

Brusc, lumea nu mai era a mea, nu mai aveam viitorul preconizat pe urmatorii 3 ani, nu stiam incotro sa ma indrept, aveam in jur cu cel putin doi prieteni mai putin. 

Imi era frica. Mie? 

Unde-mi era acum fermecatoarea Maturitate, cea care trebuia sa ma ajute sa-mi descopar sensul vietii si sa ma faca increzatoare? 

O pala umbra de-alea ei ma imbratisase si nu mai voia sa-mi dea drumul! 

Are planuri mari pentru mine! Nu pot s-o las, vreau, dar nu pot! E a mea si va imbatrani alaturi de mine, stiu asta deja. Dar pur si simplu am ajuns intr-un punct in care nu o mai suport!

Nu ma mai satisface!

Sunt nemultumita de relatia noastra. Ma brutalizeaza! E cruda!

Imi musca din suflet si ma face sa-mi descopar bucati din mine pe care nu voiam neparat sa le recunosc! Ma intristeaza si ma ingrijoreaza.

Am inteles, poate nu-s optimista convinsa in care credeam, dar tot ce mi-as dori este sa ia o pauza. 

Tanjesc la un moment de inconstienta si naivitate pura!

Rebeliune! Am obosit sa pun lucruri in balanta, sa evaluez riscuri vs beneficii, sa-mi fac o agenda, sa-mi organizez orele!

Avem nevoie de ragaz. Aia e, se intampla si celor mai buni! Nimeni nu zice ca toate maturitatile functioneaza la fel.

Cel mai probabil, o sa ne impacam. 

Am nevoie de timp sa ma obisnuiesc cu ea. Stiti voi, sa fiu complet lipsita de inhibitii in preajma ei. 

Apoi imi aduc aminte ca eu n-am timp, eu alerg constant dupa el...