marți, 6 octombrie 2015

Un post prea lung de Facebook


Ma gandesc de multe ori la cum ne consideram liberi, dar stam blocati in cercul pe care-l avem in creier, unde ni se invart neuronii ca niste hamsteri pe cox.

Avem o lume intreaga in jurul nostru si drumuri care nu ne sunt inchise, dar preferam sa batem pasul pe loc.

Stam in relatii de complezenta, pentru ca "e bine si ne-am obisnuit", evitam riscurile pentru ca ne-ar scoate din zona de confort, inghitim cuvinte de frica sa nu spunem ceva exagerat, ne stresam la capra vecinului si refuzam sa mai visam, ca oricum, la ce bun?

Ne credem open-minded, dar inca ridicam din sprancene la cuplurile de gay, oamenii care au o culoare diferita a pielii de a noastra, religiile pe care nu le intelegem, comunitatile neconventionale, stilurile care ies din tipare si, in general, la toti cei care nu se incadreaza in perceptiile care ne ingradesc cercul din creier.

Evadam in Facebook-ul asta de cacat care ne ocupa jumatate din viata. Cerem sa fim validati si ne simtim inutili atunci cand nu primim confirmarile cerute.

Iesim cu prietenii la bere si formam un grup de autisti care venereaza un telefon. Ce frumosi suntem!

Mi-e frica de faptul ca ne vom transforma in roboti - teleghidati de task-urile primite, impasibili la ce se intampla in jurul nostru, lipsiti de emotii.

Ne transferam sentimentele in citate lirice si, practic, nu facem nimic.

Am devenit amari si cinici inainte de vreme. Vom muri in cel mai inutil mod posibil. O generatie care si-ar avea locul la cimitirul "Ce-ar fi fost daca".

Prin anii '50, Bernard Shaw zicea ca "Youth is wasted on the young", sunt tare curioasa despre ce ar mai fi zis in secolul 21, anul 2015.

sâmbătă, 14 martie 2015

Eu cu mine



Imbratisandu-mi tristetea ajung sa cunosc fericirea.

luni, 2 februarie 2015

Aproape luni


Ma gandesc la ce suflete si trupuri folosite avem si nu stiu daca sa mi se faca mila sau scarba.

marți, 23 decembrie 2014

Spune-i ei.


Spune-i cum te simti. Ce iti place, ce te enerveaza si care sunt limitele peste care nu poti trece. Povesteste-i planurile de viitor, visele sau franturile din povestile trecute.

Fii bland cu ea si las-o sa te vada vulnerabil. Spune-i ce simti si de ce ai ales s-o tii de mana. 

Nu-i spune zilnic. Din cand in cand.

Iti lasi caldura acasa, in timp ce scotocesti prin vecini. 

Ai ajuns si tu sa crezi ca sinceritatea este supraevaluata in zilele astea, nu-i asa?

Ce nu stii nu-ti face rau. Excelenta zicala.

Spune-i buna dimineata si noapte buna. E a ta. O vrei. Sau cel putin ai vrut-o la un moment dat. 

La ce te gandesti?

A, da, sigur inca mai esti dorit si in ochii altor femei! Deschide casuta aia mica din dreapta lumii virtuale si intreaba un banal "ce faci?". 

Cauta un citat inteligent despre si pentru sensibilitatea femeilor. 

Da un telefon dupa 2 a.m. Sau fii pur si simplu ambiguu in ceea ce priveste viata ta amoroasa.

Nu uita sa-i spui sa aiba o zi buna si ca o sa-ti fie dor de ea. Spune-i ca ea stie un alt tu decat stiu altele. Cele dinaintea ta! Viperele din imaginatia ei.

Mie odata un baiat mi-a spus ca-l fac sa rada. Si el nu rade de obicei. L-am iubit pe loc.

Spune-i cum doarme si cum o iubesti. 

Si tu. Si tu. Si tu. Si tu.

Spune-i tot ce-ti trece prin cap. Spune-i pana iti aduci aminte de ce ii spui. Sau spune-i ca esti las si n-ai avut curaj sa-i spui ce-i spuneai deja alteia de ceva vreme. 

miercuri, 26 noiembrie 2014

28 de ani si cei care conteaza


28 de ani. Nici mult, nici putin. Nu ticaie ceasul dramatic, nu s-a scurs timpul pentru vise sau fluturi sau cariere stralucitoare. 

S-a mai pierdut din directie si motivatie. Recuperam. Nu e panica. Cred.

28 de ani in care m-am format pana in punctul in care am ajuns sa cred ca mai trebuie sa ma formez.

28 in care una dintre marile mele valori a fost (si este) prietenia. Ideea de om pe care poti sa-l apuci de mana si atunci cand e bine si atunci cand e rau. 

Am pierdut oameni langa care am fost convinsa ca am sa imbatranesc. Doare. Am facut loc pentru altii. Am crezut in oameni si am fost dezamagita. Au venit altii care mi-au aratat ca se poate si altfel. 

28 de ani si o gasca de oameni care mi-au facut cadou o carte. Nu se gaseste in librarii si poate nu e nici demna de privirile criticilor. Cuprinde, la final, texte, de la fiecare in parte, despre mine. 

Nu stiu sa exprim corect in cuvinte care este sentimentul pe care-l ai cand realizezi ca 17 oameni au avut ceva de spus despre tine sau catre tine. Va multumesc! 

Si poate nu reactionez asa cum trebuie atunci cand trebuie, adica nu sunt sentimentala cand ar trebui sa fiu sentimentala (dar da, sunt de multe ori la momentul inoportun), dar am fost teribil de emotionata.

Conteaza enorm ca sunt oameni care conteaza si pentru care contez. Chiar daca nu stiu inca drumul exact, e bine ca am cu cine sa-l impart.

Asadar, multumesc inca o data Irina, Bogdan, Carina, Seb, Sergiu, Alecsandra, Capri, Gruia, Verde, Anda, George, Andra, Marius, Raluca, Vlad, mama&tata.

Iulia, pe tine am sa te citez si voi spune ca si eu cred, asa cum bine stii, la fel.

"[...] spun ca sunt sigura ca prietenia asta nu o sa piara niciodata. Pentru ca niciuna dintre noi nu o sa-i dea drumul." 

luni, 3 noiembrie 2014

Relatia mea cu maturitatea

Alerg constant dupa timp. Nu-i gasesc picioarele sa-l prind, nu stiu de unde sa-l apuc si cum sa-l mai rog sa stea putin linistit.

Nu mi-am dorit maturizarea in mod special. Ne-am indragostit inconstient (ea poate mai convinsa decat mine) si m-a luat prin invaluire.

Am incercat sa ne obisnuim una cu celalta, dar chiar nu cred ca suntem compatibile. 

Ma sufoca, ma oboseste, ma streseaza si sunt multe orele in care tot ce-mi face este sa-mi lase un nod in gat. 

Stiu cum a inceput totul: m-am trezit intr-o dimineata si nu m-am mai simtit Dumnezeu. 

Brusc, lumea nu mai era a mea, nu mai aveam viitorul preconizat pe urmatorii 3 ani, nu stiam incotro sa ma indrept, aveam in jur cu cel putin doi prieteni mai putin. 

Imi era frica. Mie? 

Unde-mi era acum fermecatoarea Maturitate, cea care trebuia sa ma ajute sa-mi descopar sensul vietii si sa ma faca increzatoare? 

O pala umbra de-alea ei ma imbratisase si nu mai voia sa-mi dea drumul! 

Are planuri mari pentru mine! Nu pot s-o las, vreau, dar nu pot! E a mea si va imbatrani alaturi de mine, stiu asta deja. Dar pur si simplu am ajuns intr-un punct in care nu o mai suport!

Nu ma mai satisface!

Sunt nemultumita de relatia noastra. Ma brutalizeaza! E cruda!

Imi musca din suflet si ma face sa-mi descopar bucati din mine pe care nu voiam neparat sa le recunosc! Ma intristeaza si ma ingrijoreaza.

Am inteles, poate nu-s optimista convinsa in care credeam, dar tot ce mi-as dori este sa ia o pauza. 

Tanjesc la un moment de inconstienta si naivitate pura!

Rebeliune! Am obosit sa pun lucruri in balanta, sa evaluez riscuri vs beneficii, sa-mi fac o agenda, sa-mi organizez orele!

Avem nevoie de ragaz. Aia e, se intampla si celor mai buni! Nimeni nu zice ca toate maturitatile functioneaza la fel.

Cel mai probabil, o sa ne impacam. 

Am nevoie de timp sa ma obisnuiesc cu ea. Stiti voi, sa fiu complet lipsita de inhibitii in preajma ei. 

Apoi imi aduc aminte ca eu n-am timp, eu alerg constant dupa el...

duminică, 17 august 2014

Cum e sa faci parte din gasca sentimentalilor


In lupta dintre ratiune si simtire, cea din urma ar iesi incoronata, pe cand prima s-ar terfeli in mizerie si neputinta.

Ma asociez sentimentalilor, celor pentru care logica nu are sens, iar raspunsurile sunt dictate de suflet.

"Daca asa simt, inseamna ca asa e", asta cred. Imbatranesc si nu ma pot opri din a urma instinctul.

Sper sincer ca suntem o rasa pe cale de disparitie. 

Fericirea nu ne asteapta dupa colt si daca mai continuam sa ne luam multe suturi in fund, pentru simplul fapt ca noi am crezut una, iar realitatea e alta, nu cred ca vom ajunge bine.

Pentru mine, sentimentele-mi vin ca o superputere. Daca e sa cred in ceea ce simt, atunci nici cea mai clara si adevarata expunere a situatiei nu-mi poate sta in cale.

Nu te indragosti de o fata sentimentala. E cea care stie cu siguranta ce simti, chiar daca tu nu esti convins de asta. 

Isi justifica actiunile incert si nu-ti poate explica in cuvinte de ce. Multumeste-te cu - "Pentru ca asa am simtit".

Sectantii sentimentali atrag firi detasate, neexperimentate, taciturne, introvertite, logice. Ori cred ca prin ele se pot alia normalitatii, ori vor sa-i intoarca la 180 de grade si sa-i faca sa-si descopere emotiile blocate.

Se razvratesc cand nu le iese si apare sentimentul de vinovatie.

Gasca sentimentalilor sufera de vinovatie cronica. Se supara pe ei cand cartile nu s-au asezat cum trebuie, pentru ca atunci e momentul in care realizeaza ca simtamintele lor si-au dat fail.

E ca si cum unui matematician exemplar nu i-ar fi iesit cea mai simpla ecuatie. Aproape melodramatic.

Ma hranesc prin experiente si calc pe ele incercand sa-mi gasesc sensul. Ma formez fundamental prin consecintele actiunilor mele dictate de EQ-ul ridicat.

Sunt intr-o continua alergare printre oameni - de unii ma lovesc, de altii ma izbesc, de altii ma impiedic. Fac piruete, ma intorc, ma impotmolesc. Unii ma sufoca, altii ma lasa rece.

Ma doare de cei care-mi fac loc si pentru care nu pot oferi mai mult. Ma doare de usile care-mi sunt deschise si pe care mi le trantesc cu brutalitate in nas. 

Apoi sunt cei de care mi-e frica. Cei care ma emotioneaza si ma fac sa simt. Nici nu stiu cat e despre ei si cat despre mine. 

Aleg si atrag personalitati menite sa-mi puna la indoiala constructia interiora si care, probabil, la final, sa ma faca sa creez, sa scot din mine, in cuvinte, ceea ce mi-e greu sa explic.

Cei de care mi-e frica imi blocheaza emisferele. Le ingadui aceasta putere ori dintr-un masochism genetic, ori dintr-o lipsa idioata de incredere in mine, ori pentru ca, simt eu, ma ajuta sa ma formez.

Constient, ii las sa ma domine sau sa ma zdruncine, unii cu o putere de declin mai mare decat altii. Imi exacerbeaza sentimentul de vinovatie si, prin urmare, ma fac mai creativa.

Cei de care mi-e frica sunt si cei care nu ma inteleg. Firile blocate empatic de care va povesteam mai sus. 

Stiu ca voi fi dezamagita, dar aleg sa simt contrariul.

Nu-mi pot ingadui pauze de blocaj sentimental pentru ca atunci ma simt goala si fara sens. 

Accept stari intense care sa-mi puna in miscare haosul din mine. Accept oricand perioadele intunecate in favoarea celor de repaos sufletesc.

La final, predomina un sentiment de aroganta. N-ai cum sa te simti neinteles si sa nu crezi ca esti mai special decat ceilalti.

Ma-nclin in fata alegerilor mele. 

Ma asociez sentimentalilor, celor care inca nu si-am gasit drumul, dar simt ca sunt pe drumul cel bun. Oare?