luni, 3 noiembrie 2014

Relatia mea cu maturitatea

Alerg constant dupa timp. Nu-i gasesc picioarele sa-l prind, nu stiu de unde sa-l apuc si cum sa-l mai rog sa stea putin linistit.

Nu mi-am dorit maturizarea in mod special. Ne-am indragostit inconstient (ea poate mai convinsa decat mine) si m-a luat prin invaluire.

Am incercat sa ne obisnuim una cu celalta, dar chiar nu cred ca suntem compatibile. Ma sufoca, ma oboseste, ma streseaza si sunt multe orele in care tot ce-mi face este sa-mi lase un nod in gat. 

Stiu cum a inceput totul: m-am trezit intr-o dimineata si nu m-am mai simtit Dumnezeu. 

Brusc, lumea nu mai era a mea, nu mai aveam viitorul preconizat pe urmatorii 3 ani, nu stiam incotro sa ma indrept, aveam in jur cu cel putin doi prieteni mai putin. 

Imi era frica. Mie? 

Unde-mi era acum fermecatoarea Maturitate, cea care trebuia sa ma ajute sa-mi descopar sensul vietii si sa ma faca increzatoare? 

O pala umbra de-alea ei ma imbratisase si nu mai voia sa-mi dea drumul! 

Are planuri mari pentru mine! Nu pot s-o las, vreau, dar nu pot! E a mea si va imbatrani alaturi de mine, stiu asta deja. Dar pur si simplu am ajuns intr-un punct in care nu o mai suport!

Nu ma mai satisface!

Sunt nemultumita de relatia noastra. Ma brutalizeaza! E cruda!

Imi musca din suflet si ma face sa-mi descopar bucati din mine pe care nu voiam neparat sa le recunosc! Ma intristeaza si ma ingrijoreaza.

Am inteles, poate nu-s optimista convinsa in care credeam, dar tot ce mi-as dori este sa ia o pauza. 

Tanjesc la un moment de inconstienta si naivitate pura!

Rebeliune! Am obosit sa pun lucruri in balanta, sa evaluez riscuri vs beneficii, sa-mi fac o agenda, sa-mi organizez orele!

Avem nevoie de ragaz. Aia e, se intampla si celor mai buni! Nimeni nu zice ca toate maturitatile functioneaza la fel.

Cel mai probabil, o sa ne impacam. 

Am nevoie de timp sa ma obisnuiesc cu ea. Stiti voi, sa fiu complet lipsita de inhibitii in preajma ei. 

Apoi imi aduc aminte ca eu n-am timp, eu alerg constant dupa el...

duminică, 17 august 2014

Cum e sa faci parte din gasca sentimentalilor


In lupta dintre ratiune si simtire, cea din urma ar iesi incoronata, pe cand prima s-ar terfeli in mizerie si neputinta.

Ma asociez sentimentalilor, celor pentru care logica nu are sens, iar raspunsurile sunt dictate de suflet.

"Daca asa simt, inseamna ca asa e", asta cred. Imbatranesc si nu ma pot opri din a urma instinctul.

Sper sincer ca suntem o rasa pe cale de disparitie. 

Fericirea nu ne asteapta dupa colt si daca mai continuam sa ne luam multe suturi in fund, pentru simplul fapt ca noi am crezut una, iar realitatea e alta, nu cred ca vom ajunge bine.

Pentru mine, sentimentele-mi vin ca o superputere. Daca e sa cred in ceea ce simt, atunci nici cea mai clara si adevarata expunere a situatiei nu-mi poate sta in cale.

Nu te indragosti de o fata sentimentala. E cea care stie cu siguranta ce simti, chiar daca tu nu esti convins de asta. 

Isi justifica actiunile incert si nu-ti poate explica in cuvinte de ce. Multumeste-te cu - "Pentru ca asa am simtit".

Sectantii sentimentali atrag firi detasate, neexperimentate, taciturne, introvertite, logice. Ori cred ca prin ele se pot alia normalitatii, ori vor sa-i intoarca la 180 de grade si sa-i faca sa-si descopere emotiile blocate.

Se razvratesc cand nu le iese si apare sentimentul de vinovatie.

Gasca sentimentalilor sufera de vinovatie cronica. Se supara pe ei cand cartile nu s-au asezat cum trebuie, pentru ca atunci e momentul in care realizeaza ca simtamintele lor si-au dat fail.

E ca si cum unui matematician exemplar nu i-ar fi iesit cea mai simpla ecuatie. Aproape melodramatic.

Ma hranesc prin experiente si calc pe ele incercand sa-mi gasesc sensul. Ma formez fundamental prin consecintele actiunilor mele dictate de EQ-ul ridicat.

Sunt intr-o continua alergare printre oameni - de unii ma lovesc, de altii ma izbesc, de altii ma impiedic. Fac piruete, ma intorc, ma impotmolesc. Unii ma sufoca, altii ma lasa rece.

Ma doare de cei care-mi fac loc si pentru care nu pot oferi mai mult. Ma doare de usile care-mi sunt deschise si pe care mi le trantesc cu brutalitate in nas. 

Apoi sunt cei de care mi-e frica. Cei care ma emotioneaza si ma fac sa simt. Nici nu stiu cat e despre ei si cat despre mine. 

Aleg si atrag personalitati menite sa-mi puna la indoiala constructia interiora si care, probabil, la final, sa ma faca sa creez, sa scot din mine, in cuvinte, ceea ce mi-e greu sa explic.

Cei de care mi-e frica imi blocheaza emisferele. Le ingadui aceasta putere ori dintr-un masochism genetic, ori dintr-o lipsa idioata de incredere in mine, ori pentru ca, simt eu, ma ajuta sa ma formez.

Constient, ii las sa ma domine sau sa ma zdruncine, unii cu o putere de declin mai mare decat altii. Imi exacerbeaza sentimentul de vinovatie si, prin urmare, ma fac mai creativa.

Cei de care mi-e frica sunt si cei care nu ma inteleg. Firile blocate empatic de care va povesteam mai sus. 

Stiu ca voi fi dezamagita, dar aleg sa simt contrariul.

Nu-mi pot ingadui pauze de blocaj sentimental pentru ca atunci ma simt goala si fara sens. 

Accept stari intense care sa-mi puna in miscare haosul din mine. Accept oricand perioadele intunecate in favoarea celor de repaos sufletesc.

La final, predomina un sentiment de aroganta. N-ai cum sa te simti neinteles si sa nu crezi ca esti mai special decat ceilalti.

Ma-nclin in fata alegerilor mele. 

Ma asociez sentimentalilor, celor care inca nu si-am gasit drumul, dar simt ca sunt pe drumul cel bun. Oare?

marți, 22 iulie 2014

Voua, celor care tot uitati!


A venit vremea, gata! E timpul sa stralucesti. Ai tineretea la picioare, asa ca, te rog, nu-ti bate joc.

A venit vremea sa-ti dai seama ca n-ai sa mai fii niciodata mai tanar si mai frumos decat esti acum. 

Urmatoarea data cand ai sa te uiti bine la tine intr-o oglinda, ai sa-ti vezi ridurile si ai sa simti ca e un pic prea tarziu sa faci ce n-ai facut la timp. Vrei asta?

E vremea ta sa iubesti, sa simti, sa te bucuri, sa fii liber. E vremea sa stii pe cine prinzi tare de incheieturi si cui dai drumul.

Nu mai fi dezamagit de iubiri trecute, nu-ti mai inclesta degetele in povesti pasagere. 

Scuipa amarul din gura! Gata! N-a fost sa fie. Nu e nicio tragedie si crede-ma ca o sa vina ziua aia cand n-ai sa mai simti cum te trage sufletul inapoi.

A venit vremea sa spui ce gandesti, fara sa-ti mai fie frica de ce vor crede cei din jur; oricum, mai devreme sau mai tarziu vei pierde niste persoane, indiferent cat ti-ai muscat tu limba sau nu.

Accepta-ti amprentele lasate de ceilalti pe tine.

Impaca-te cu timpul, dar nu uita ca el continua sa treaca. 

A venit vremea sa te dezamortesti - alege cum vrei sa fii si fa ceva pentru asta.

Niciodata nu te vei mai intalni cu tine de acum si in nicio alta viata nu te vei mai regasi. Constientizeaza-ti mortalitatea si desparte-te de cei dragi cu vorbe calde. Maine poate nu vei mai fi; sau poate nu vor mai fi ei.

Sufera! N-ai sa fii niciodata complet pana cand n-ai sa pui capul pe perna dorindu-ti sa dormi mai mult si sa stii cum sa faci sa treaca timpul mai bine.

Iubeste! Inconstient si complet. Cand ai sa gasesti acea persoana care o sa te faca sa te indoiesti de ceea ce simti si de echilibrul pe care-l ai, nu fugi.

Uitam ca nu suntem singurii care au trecut prin toate astea si uitam ca viata e prea scurta sa ramanem imobilizati in iluzii, job-uri, prietenii si povesti sortite esecului.

Suntem egoisti si ne vrem binele, insa uitam ca actiunile noastre au consecinte asupra altora. La polul opus, ne multumim cu putin si, uneori, credem ca nu meritam sau nu suntem in stare de mai mult.

Traim pe jumatate, la limita dintre siguranta si risc, dar uitam ca jumatatile incomplete nu au niciun rost. 

Traim pe jumatate si uitam ca n-am trait nici macar jumatate din ceea ce ne asteapta. 

Nu vrei sa afli ce se intampla mai departe? Hai, trezeste-te!

duminică, 6 iulie 2014

Dezordonat


Bagaje si maini prinse in multime. Euforie. Alcool. Vrei sa fac o scena? Cearta. Betivi.

Cercei pierduti. Serbet de zmeura; imi iei?

Te uitasem pentru o clipa. Stai sa te musc de umar sa vad daca-ti mai stiu gustul. Da, tu esti. Poftim? Te-ai speriat? Iar? 

Nu. E bine. Suntem bine. 

O sa-ti mai fie dor? Nu stiu. 

Da-ti zambesc frumos. 

O luam de capat. Alt inceput. Alta strategie. Light.

Un nou scenariu. Esti nebuna. Sunt?

Ti-e drag. Minti. 

Fugim dupa pulsuri accelerate. 

O noua ea? Un nou el? Ne pasa?

Infruntam drepti senzatii noi. Inca suntem tineri. Inca mai avem de explorat. Stai, nu ne oprim aici. Nu fugi!

Iti place de mine? Nu. Da? Tie?

Esti aiurea. Tot eu?

Prioritati; liste. Sunt acolo? Nu. Ok. Nu-mi pasa. 

Da-mi un selfie. Ai dormit bine?

Cuvinte la rece. Incotro? Habar n-am. Bem un vin?

O glumita. Te-as pupa. Da? Ba eu pe tine.

duminică, 15 iunie 2014

Cum devin nebunele fete cuminti?


Cred ca intr-un fel apreciez femeile cuminti. Fetele care stiu sa zambeasca fara sa ceara nimic la schimb.

Le invidiez capacitatea de a accepta un om pentru fix ceea ce este el. Sunt cele care nu-si forteaza jumatatea sa le faca pe plac si sa le zambeasca pentru ca asa simt ele ca trebuie.

Sunt fetele care-i fac pe baieti sa se simta apreciati si doriti si indeajuns. 

Fericitele care stiu sa nu puna presiune, sa nu forteze lucrurile si sa nu-si doreasca mai mult decat ceea ce primesc; si fiti siguri ca primesc multe pentru asta.

Mi-as dori zile in care sa nu mai bat din picior si sa nu-mi pun mainile in sold pentru ca am zis ca facem aia si am facut-o pe cealalta. 

Mi-ar placea sa nu am senzatia ca stiu ce simte cel de langa mine mai bine decat stie el. 

Vreau povesti si drame si filme si sentimente duse la extrem. Vreau sa tip cand nu-mi convine ceva si vreau pe cineva care stie cum sa ma tina de mana pana cand ma potolesc.

Sunt din gasca tipelor neastamparate. Cele care-ti vor oferi totul, dar nu fara sa te impinga la limite.

Invidiez femeile care au rabdare, sunt calme si nu vorbesc niciodata mai mult decat e cazul. Poate chiar le doresc povestile de iubire alaturi de cei care au fost disecati de impulsive.

E usor pentru ele; ma fac sa-mi doresc, macar pentru o perioada, viata lor banala si simpla si senina.

Dar ma aliez nebunelor, iar nebunele vor multe. Vor sa miste suflele si se razvratesc cu brutalitate cand nu detin controlul. Vor sa fie ascultate si intelese, cand nici ele nu stiu exact daca e alba sau neagra.

Vor complicat si simplu, vor sa schimbe vieti si sa ramana in inimi. Isi intind mainile catre venele unui el ales, incearca sa-si faca loc in ele, si prin fiinta lui sa-si inteleaga propriul rost.

Vor sa fie salvate. Vor iubire, chiar daca n-ar mai face nici macar un pas in directia aia, de frica haului ce le-asteapta. 

Sunt mai fragile decat par si mai puternice decat lasa la vedere.  Le e frica sa nu distruga totul prin simplul fapt ca-si fac cunoscute dorintele. 

Ravnesc la simplitate, dar refuza mediocritatea conjugala.

Nebunele vor fericirea din mintea lor si nu se vor opri pana cand nu le va arde pielea sub atingerile celor care stiu cum sa le ofere asta.

sâmbătă, 31 mai 2014

Joi


A alege sa impart ceva cu tine inseamna ca-mi pasa; a nu-ti da seama de asta, inseamna ca tie nu.

sâmbătă, 12 aprilie 2014

Despre baietii rai sau noile jucarii jucause


Au un colt de iad in ei. Stiu sa te prinda strans de mana in multime si sa-ti vorbeasca lipsiti de emotii. 

Te saruta ca si cum doar tu ai conta; desi nu te cunosc. Sunt aroganti, siguri pe ei si par atat de departe de suferinte, incat ti-ai dori macar pentru o clipa sa te pui in pantofii lor si sa vezi lumea prin ochii lor.

Nu tresar usor si nu se gandesc de doua ori. Nu au timp de dor. Nu au timp.

Si-au pierdut umanitatea. S-au pierdut in clisee, si-n intrebari existentialiste spuse la colt de bar, la 4 dimineata, in club.

Te primesc in casa lor, si te saruta pe frunte in timp ce-ti dau drumul pe partea cealalta a patului.

Sunt romantici pentru ca-i prinde bine. Iubesc ideea de iubire. Nu vor asta; vor experiente. Oh, si au de unde alege...

Nu vor sa fie salvati. Nu trebuie sa fie salvati. 

Le place jocul. Sunt tineri si frumosi. Sunt jucausi. Sunt jucarii.

Foloseste-i cu grija si pune-i la loc in raft. Sunt fabricati in serie. Nu apartin tie. Nu acum, cel putin.

Vrei sa le fii speciala, stiu. Nu esti. 

Zambetul ala natural, cand ii prinzi cu garda jos, nu dureaza. Da, exista suflet in ei, dar nu e treaba ta sa-l scoti la iveala.

Sunt corecti si nu fac promisiuni. Nu te suna maine, pentru ca nu-ti mai spun asta. 

Au instructiuni clare de folosire si e doar vina ta daca nu stii sa le citesti bine de la inceput.

Accepta-i, daca vrei. Altfel, fa un pas in spate.

Sunt baietii rai ai zilele noastre. Sunt noii cuceritori.

Sunt cei care o sa-ti trezeasca sufletul inert si cei care vor trece pe langa tine fara sa te salute, la doua zile distanta.

Da-le un telefon, imparte o tigara cu ei si traieste-ti o poveste din filmele fara happy end. 

Nu e despre tine, e despre ei.