Am realizat ca nu poti fi sigur de nimic. Stiu ca poate parea cliseic, dar eu abia acum, la 26 de ani, constientizez in profunzime valoarea acestor cuvinte.
Nu ai nicio garantie, maine dimineata, cand te vei trezi - nu stii daca vei mai avea job, daca cel te langa tine te mai iubeste, daca un prieten nu-si ia zborul, sau daca nu da masina peste tine si mori.
Am crezut in oameni si am crezut si mai mult in oamenii importanti pentru mine. Viata mi-a demonstrat, inca o data, cat sunt de naiva si in clipa in care am observat ca, DA, unele fiinte chiar se schimba radical peste noapte, am realizat ca nu poti fi sigur de nimic.
Imi duc povara unei prietenii ratate si tot nu pot intelege cum cineva si-a schimbat valorile in cateva zile. Mi-a fost o jumatate, ani in sir, si ma doare, ca acum, sa fiu nevoita sa purtam discutii din complezenta. De fapt, nu mai vorbim deloc.
Timpul asta e o mare figura! El iti vindeca rani, maturizeaza, te invata lectii pretioase si imbatraneste.
Nu poti fi sigur de nimic, dar trebuie sa continui sa lupti. Viata derizorie nu este o alternativa.
Tot ce poti sa faci este sa te bucuri de fiecare zi in parte si sa speri ca maine cand te vei trezi - vei mai avea un job, persoana de langa tine te va mai iubi, n-ai mai pierdut un prieten si ca n-ai sa mori.
Poveştile de iubire nu vin niciodată atunci când sunt aşteptate. Nu
cedează lacrimilor şi nici rugăciunilor în miez de noapte. Ele vin când
vor şi poate când trebuie, deşi, nu de multe ori, le desluşim logica sau
lecţia.
A mea a venit pe un final de noiembrie 2010. Trebuia să mă întâlnesc cu
prietena mea Alecsandra la metrou la Universitate şi am întârziat
jumătate de oră. Am găsit-o liniştită, deloc nervoasă, lucru suspect de
altfel, spunându-mi că un amic i-a ţinut companie şi că el va veni cu
noi la bere, dacă nu mă deranjează.
Iniţial l-am văzut de la spate, vorbea la telefon. Apoi s-a întors şi a
făcut cunoştinţă cu mine – un tip slab, cu o barbă stufoasă, ochi mari,
căprui şi mâini fine. „You had me at hello“, asta-mi venea să zic, intrigată de individul cu replici acide, îmbrăcat într-un palton gri.
După ce-am băut o bere, drumurile ni s-au despărţit, iar eu m-am aşezat
pe nişte trepte şi i-am spus Alecsandrei: „Eu cu băiatul ăsta am să
fiu“.
Nu s-a mai întâmplat nimic până când, la început de ianuarie 2011, i-am
cerut prietenei mele numărul lui de telefon şi i-am dat un mesaj prin
care l-am invitat în oraş.
Restul aici -- http://adevarul.ro/life-style/stil-de-viata/butonul-onoff-povestea-iubiri-printre-jaloanele-timpului-1_51274f9a00f5182b858e0d9a/index.html
Imi place sa muncesc. Sa ma trezesc dimineata, sa pun de cafea, sa ma schimb, sa ma dau cu crema, sa-mi beau cafeaua, sa-mi fumez tigara si sa ies pe usa spre job.
Imi place sa spun "buna dimineata" colegilor, sa ma asez la birou si sa ma pun la curent cu ce s-a intamplat peste noapte.
Imi place sa las lucrurile terminate si sa le fac bine.
Imi place sa fiu agitata constructiv si chiar sa stau peste program daca e cazul.
Evit pe cat posibil robotizarea si fac ce fac si tot la ea ajung.
N-am sa mai dau vina pe sistem, ci pe oameni.
Vreau si eu un job unde sa ma duc zambind, unde sa bat palma ca a iesit ceva bine si unde sa glumesc la tigara.
Un loc unde mi se raspunde la "buna" si "pa", unde comunicarea decurge decent si termenul de echipa chiar sa aiba semnificatie.
Vreau un job de unde sa plec cu sufletul usor si bucuroasa ca am realizat ceva si nu ingandurata, speriata si umilita.
Vreau un model! Mai exista modele in viata asta?
Vreau sa ma uit de jos la cineva care are experienta necesara sa ma invete, care sa ma biciuiasca constructiv si care sa ma ghideze in aceasta meserie pe care mi-am ales s-o urmez.
Imi doresc ca locul unde petrec 90% din timp sa ma educe, profesional si sufletesc, si nu sa ma lase cu ulcer, pete si dureri de cap.
Nu vreau ca jobul sa-mi fie platforma care-mi genereaza bani si atat.
Vreau un loc unde sa existe discutii si nu monoloage pline de amenintari si tipete. Unde angajatii muncitori sunt impulsionati si nu biciuiti din orgolii tampite.
Nu stiu care e solutia. In niciun caz nu cred ca ochii inlacrimati, inchisi, ajuta la ceva.
Ne trebuie curaj si vointa si putere de a lasa in urma ceva ce e putred si mai ales, ambitia de a cauta ceva bun, de a face ceva semnificativ, de a lasa ceva important in urma.
Mi-e dor de un inceput. De emotii si tot ce-i
frumos in primele zile. De fericire. 2012, ai fost de cacat! Chiar ai
fost! Chit ca ai avut si momentele tale bune.
Inca as fugi descaltata
dupa... Nu-i de inteles si nici nu trebuie. Noroc de ea,
trista mea de suflet, ce a fost mereu aici de la un inceput la altul.
Si alti putini, de suflet.
Mi-e dor de un inceput. Depinde doar de noi
asta, zilnic, si nu de 1-ul unui nou an.
Cu toate astea, beau si dau
foc, sa se duca la dracu' relele. Sa aveti deci un an nou mult mai bun
ca cel trecut!
Poate daca as fi stiut sa cant si mi-as fi pus frazele in versuri, o lume intreaga ar fi fredonat melodiile mele triste, fara sa se mai intrebe de ce scriu una si nu alta.
Blogul este un spatiu de exagerat emotii si hiperbolizat sentimente. Imi vin in minte conversatii, momente, clipe, franturi si ma leg de ele, le despic si din mici, le fac mari. Le dau un alt sens.
Tipul care mi-a placut in vara poate sa fie pe blog o mare obsesie sau discutia purtata cu un necunoscut in gara poate deveni o aventura.
Se porneste de la fizic si concret si se ajunge intr-o zona pur emotiva, lipsita de logica cotidiana.
Aici pot sa fim mereu indragostita de acelasi om, pot sa traiesc intr-un moment frumos sau pot sa ma sinucid. In locul acesta cuvintele decid si sunt rebele - nu tin cont de reactia celor din jur, sunt menite sa ma vindece si sa ma faca sa creez.
Dau curs gandurilor brute, necizelate, cum de multe ori o fac si in realitate, pentru ca tind sa gandesc cu alte parti ale creierului, decat ratiunea.
Poate e o chestie de naivitate, imaturitate sau curaj, nu cred ca am sa ma mai schimb.
Imi place sa scriu liber, fara sa ma lovesc de judecata celor din jur, desi traim intr-o democratie in care nu este posibil sa functionam fara critica.
Dramele mele, imaginare sau nu, nu ma impiedica sa vad si lucrurile mici si pe cele frumoase, chiar daca de multe ori nu scriu despre ele. Dar va veni si acea vreme.
Sora mea din alta mama, Iulia, s-a decis sa incheie acest an de cacat intr-un mod apoteotic si in sfarsit mi-a scris pe blog.
Mi-a scris frumos si ii multumesc pentru asta. Si ar trebui sa scrie mai des, ca la tristete scoatem ce-i mai bun din noi :)
Se citeste pe aceasta piesa - http://www.youtube.com/watch?v=mkppKCohxE0
.......
1.Ce e mai trist acum sa nu ai timp sa te bucuri de nimic sau sa nu vrei sa ai timp?
2.Ce e mai bolnav acum sa ai oameni care te iubesc in jurul tau dar tu sa vrei sa fugi?
3.Ce e mai straniu acum sa nu poti sa simti nimic pentru nimeni, dar el sa te faca sa suspini aiurea la orice banalitate?
4.Ce e mai umilitor acum daca nu sa-ti scrii sufletul in cateva semne virtuale si sa primesti la schimb doar bifa de "vazut"?
5.Ce e mai obositor acum sa muncesti non-stop pentru ca esti workoholic sau pentru ca ti-e teama sa ramai singura cu tine?
6.Ce e mai infricosator acum sa se incheie cel mai prost an al vietii sau sa vina unul nou, poate cel putin la fel de prost?
7.Ce e mai revelator acum sa-ti dai seama cat de intens ai trait in 2012 sau sa-ti constientizezi nimicnicia?
8.Ce e mai dezamagitor acum cand prietenii cei mai buni te-au abandonat caci, pe buna dreptate, nu se mai regasesc pe portativul tau?
9.Ce e mai frustrant acum cand poti sa dormi ore, zile, nopti, dar vocile din cap nu-ti dau pace?
10.Ce e mai enervant acum sa auzi urari de dragoste de la toate rudele sau sa ti se zbata un ochi de vreo trei saptamani?
11.Ce e mai tragic acum decat sa stii ca ai puterea sa faci bine, dar nu faci!?!
Va urez la fiecare sa aveti parte de un Craciun asa cum va doriti, plin de caldura si liniste!
Va pup pe nas!
