7 noiembrie 2009

Am fost intrebata ce am facut "iesit din comun = escapada din rutina vietii de zi cu zi", in ultimul timp. La acel moment am raspuns: nimic.

Ei bine, intre timp am fost la mare...in noiembrie. Clar asta trebuie pusa in categoria lucrurilor inedite.

Nu a fost meritul meu. Stefania si-a dorit sa vada marea anul asta, iar Stefan i-a tinut isonul :)

Asadar, merci Stefi pentru sugestie si merci frumos Stefan pentru poze si pentru ca ti-ai petrecut ziua cu noi. Chiar a fost o zi minunata!

Scrisoare catre mine

Cand vine momentul sa vorbim despre noi, majoritatea suntem stanjeniti si ori spunem cele mai stupide chestii, ori ne autoironizam, ori nu avem nimic de spus.

Aceste lucruri se intampla deoarece nu vrem sa fim priviti ca egocentristi - aroganti si oameni care nu-si cunosc lungul nasului.

Ei bine, eu m-am gandit astazi sa facem un mic exercitiu. Haide sa lasam falsele pudori la usa, sa iesim un pic din sfera modestiei exacerbate si sa ne scriem o scrisoare - una in care sa vorbim frumos despre noi, si pe care sa o recitim ori de cate ori ne simtim nesiguri.

Am sa incep eu, apoi o sa continuati voi - ori la mine pe blog, ori in casuta voastra cu laptopul sau o foaie alba de hartie in fata.

Morala? Daca noi nu ne placem, nu ne iubim, nu ne respectam si apreciem pe noi, chiar credeti ca restul o sa faca asta?

"Draga mea Ana,

M-am uitat astazi la tine in oglinda si am vazut un om vesel. Da, mi-a placut la nebunie gropita din obrazul drept, ochii verzi, deoarece asta e culoarea pe care ei o au dimineata, si zambetul de copil inocent. Stiu ca nu mai esti un copil inocent, dar de multe ori lasi impresia asta.

Imi pare rau ca este pentru prima oare cand iti vorbesc frumos si cand imi aduc aminte de cum esti tu cu adevarat. Te cunosc atat de bine, te inteleg, dar pana acum mi-a fost teama sa-ti vorbesc. Cine stie? Daca nu m-ai fi crezut si ai fi avut senzatia ca-mi bat joc?

Tu vrei sa fii placuta si iubita de oameni asa cum esti. Si da, poate multi chiar ar face asta, daca ar avea rabdarea necesara sa te cunoasca. Insa multi nu au. Si sa nu fim ipocriti, nici tu nu ai cu majoritatea.

Ai zile in care te simti singura, poate mai ales azi, cand e duminica si soare afara. Mi se pare straniu cum desi te simti asa, nu ti-ai umple golul cu orice tip de oameni..si doar cu aia pe care-i vrei tu. Iar cei sau cel pe care-i/l vrei nu te vor/vrea inapoi.

Te complici atat de mult, si-ti pasa de toate nimicurile.

Uiti ca nu multi sunt ca tine si ca cei care te au sunt norocosi. Si tu esti la randul tau norocoasa. Nu multi accepta langa ei neconditionat un om asa dificil cum esti tu.

Ai o brutalitate verbala nemaintalnita. Spui exact ce-ti trece prin cap, oricat de tare ar durea adevarul. Vrei totul sau nimic, si-l vrei acum. Nu accepti jumatati de masura si oameni indecisi.

Eu zic ca faci bine...ma rog, un pic de diplomatie nu strica niciodata. Insa, sunt convinsa ca intr-o zi o sa fii pe deplin fericita!

Stiu cat de importante sunt pentru tine sentimentele si ele iti ghideaza cursul vietii. Dar inca n-ai invatat ca atunci cand te astepti mai putin se intampla lucrurile?

Da, nu ai rabdare, cu totii stim asta si de cele mai multe ori, indepartezi unii oameni din lumea ta, tocmai pentru a-ti da seama daca ei vor sa fie acolo sau nu.

Invata de la mine: ai grija cum ii alegi. Unii nu se vor mai intoarce niciodata, pentru ca impulsivitatea ta a dat-o in bara, iar altii exact de asta au nevoie - o zguduiala puternica.

Nu mai crede in frica oamenilor, in timiditatea lor...Cei care vor sa fie langa tine, vor lupta pentru asta, intr-un mod sau altul.

Imi place de tine ca esti sincera si ca ai forta necesara sa faci un om sa zambeasca. Stii cat de greu zambesc oamenii in ziua de azi?

Stiu ca trebuia sa-ti spun numai lucruri de bine, dar n-am putut sa ma abtin..iarta-ma. Te rog sa nu obosesti niciodata sa incerci si sa crezi mereu in iubire si oameni si prieteni. Fara aceste ingrediente ai fi mult mai seaca...

Si nu uita: eu sunt mereu, aici, langa tine.

A ta,

Ana"

Life

Viata este doar una. Indiferent cate reguli ar fi, care ne spun cum s-o traim mai bine, eu va sfatuiesc s-o traiti asa cum vreti voi.

O sa faceti multe greseli, o sa va loviti cu capul de pereti pana va treziti la realitate, o sa pierdeti timp inutil cu oameni inutili, dar va asigur ca o sa aveti parte si de momente desprinse din basme, sentimente nebanuite si iubiri ametitoare.

Cineva spunea ca "nu lasa pe maine ce poti face azi", iar eu cred ca avea multa dreptate. Mai bine afli azi ce iese, decat maine - maine, deja ar trebui sa fie o noua zi, mult mai buna ca ieri. Asa ca, de ce sa-ti aduci ideile de ieri maine?

Viata nu sta in loc. Timpul nu sta in loc. Nu astepta sa gasesti peste un an, ce ai avut acum 2. Nu te astepta ca fata sau baiatul ce te placea nebuneste in trecut sa te placa si in prezent. Nu te astepta sa primesti o marire la job, daca tu te-ai desteptat acum 7 zile, dar dormi de 30.

Nu te astepta sa devii invincibil peste noapte. Ia-ti timp sa treci peste obsesii, esecuri, job-uri, prietenii ratate, iubiri descompuse. Si da, timpul le rezolva pe toate. Dupa cum am mai zis, cel mai mare cliseu existent este si cel mai adevarat.

Doar in timp ai sa devii mai matur, mai destept, mai invatat, calit, experimentat, satisfacut.

Actioneaza impulsiv atunci cand simti asta. Poate asta e solutia problemei tale si ai sa fii happy ca ai facut-o, sau poate ai sa primesti un raspuns ce o sa te lase mut si mai mult ca sigur o sa te arunce un pic cu picioarele pe pamant.

Ai rabdare cand se merita. Nu toata lumea functioneaza pe programul si asteptarile tale. Invata sa intelegi asta...lumea nu se invarte in jurul tau. Insa, daca nu se merita, mergi mai departe.

Roata uneori se intoarce si exact atunci cand toate-ti merg ca pe roze o sa vina un moment de negru absolut. La fel si invers, cand n-ai sa mai stii unde sa te uiti, ce sa faci, cum sa te ridici..o sa fie bine.

Viata este doar una. Asa ca acumulati cat mai multe experiente, micinciuni, refuzuri, pupaturi, momente fericite.

Uitati-va bine in oglinda in fiecare zi. Iar daca nu recunoasteti persoana, dati-va doua palme peste fata sau tipati dupa ajutor, acum este momentul sa va opriti si sa schimbati fila.

Nu renuntati la vise si la sperante, indiferent cate suturi in fund o sa luati, ele sunt ale voastre si merita sa fie indeplinite. Riscati - doar asa va puteti afla limitele.

Invatati sa intelegeti aluziile si cuvintele spuse din complezenta - o sa castigati timp..si multe nopti dormite in liniste.

Si in final, nu uitati sa zambiti. Nu sunteti singuri si nici unici. Toata lumea a trecut la un moment dat, sau va trece, prin ceea ce treceti voi acum.

O sa fie ok! :)

Sa tin minte

Gata! Astazi, 25.10.2009 spun STOP. M-am saturat, plictisit si am obosit. De aici in colo nu mai tine nimic de mine.


KT. TUNSTALL - Other Side Of The World
Asculta mai multe audio Muzica

La limita.

Desi fiecare post pe care l-am scris in acest blog este inspirat din realitate, are un fir de adevar si un pic din sentimentele mele...exista momente in care nu pot sa spun exact ce am pe suflet.

Ma gandesc prea mult la consecinte si la cei care ma citesc si carora ma adresez direct. Imi pare rau ca nu pot sa-mi depasesc propria-mi limita si ca ma opresc exact la limita dintre fictiune si realitate, metafora si adevar, dintre subtil si concret.

Adevarul este ca in ultimul timp m-am gandit la multe si in fiecare seara cand pun capul pe perna, imi formulez fraze si idei in vis...pe care apoi sa le impartasesc cu voi.

M-am gandit sa scriu despre cum femeile intotdeauna sufera mai mult decat barbatii.

Pentru ca doar ele, pe langa suferinta lor, se pot gandi, acumula, si diseca alte suferinte - ale oamenilor din jur, ale prietenilor apropiati sau a celui pe care tocmai l-au indepartat din viata lor.

Doar ele pot sa zambeasca o zi intreaga, sa se descurce perfect la un job, ce de multe ori depaseste 9 ore pe zi, sa iasa in oras...iar seara, cand ajung acasa, sa se aseze calm in pat..si sa astepte un semn de el, sau sa-si puna mii de probleme de adolescenti, sa adoarma cu frica ca nu vor mai iubi niciodata sau ca nu vor mai fi iubite..si a doua zi sa o ia de la capat.

Doar ele pot sa planga ca si cum ar fi sfarsitul lumii...si de fiecare data chiar sa creada asta...

M-am gandit sa scriu despre faptul ca sunt confuza. Si ca nu stiu ce sa cred, desi rationalul din mine tipa si-mi spune din 2 in 2 secunde raspunsul.

Simt ca ma aflu intr-o zona gri si urasc zonele de gri. Nu reusesc sa inteleg ce se intampla, pentru ca este pentru prima data cand ma confrunt cu o astfel de situatie.

Si sunt nervoasa pe mine pentru ca ma complac in ea si astept ca cineva sa ma puna intr-un loc si sa-mi dea o directie...

Cred ca este pentru prima data in foarte mult timp, cand mi se face un program si cand cineva ma muta ca pe o tabla de sah, ca pe un simplu pion.

Iar eu niciodata nu am fost doar un simplu pion. Ci mai degraba o regina...sau ma rog, o non-regina, daca este sa fim corecti :)

Nu este un post pesimist si nici eu nu ma simt pesimista. Ci pur si simplu incerc sa fiu cat mai sincera, ca sa-mi scot din sistem anumite ganduri...

Nu stiu daca la sfarsit exista o morala...poate doar, daca vreodata o sa simtiti ca inauntrul vostru cineva sau ceva striga STOP, poate chiar e cazul sa va opriti!

Sa tipam in cor!

Sunt furioasa pe niste oameni!

Sunt furioasa si dezamagita de cei care stiu doar sa ceara, fara sa dea nimic inapoi. Exista in lume oameni care pot sa afirme cu voce tare ca-ti sunt prieteni, fara ca ei sa stie ce inseamna asta exact. Iti zambesc frumos si te asculta, ca mai apoi sa poate sa-ti ceara ce au ei exact nevoie. Si intotdeauna se intampla la fel...

Cunosc astfel de oameni, dar de unul imi pasa in mod special. De cel care a putut sa multumeasca la toti, fara sa se gandeasca sa multumeasca si prietenilor.
Nu stiu daca a stat 5 minute sa se gandeasca ca fara ei: cei care i-au trimis bani la mare, cei care l-au culcat in patul lor, cei care l-au ajutat sa vrea mai mult si l-au sfatuit ca poate mai mult, cei care i-au dat sa manance - poate nu ar fi reusit.
Si inca nu a reusit. Oare atunci, dragul meu, cand vei ajunge sus, ai sa mai stii sa multumesti cuiva?

Imi ador prietenii, si pentru cei buni as inghiti foc si mai ales, imi place sa ma mandresc cu ei si vreau ca lumea sa stie cat de minunati sunt.
In momentul in care cunosc un om de la A la Z, si el traieste o mare bucurie, mi-ar placea ca macar pentru 3 secunde sa se uite in ochii mei si sa imparta acea bucurie si cu mine...

Insa cand acel om...ma vede ca pe oricare altul...atunci nu e ok. Imi pare rau pentru asta si pentru ca tu, n-ai avut si inca nu ai, macar bunul-simt sa dai un telefon din complezenta, inainte sa dai unul cu o rugaminte!

Sunt furioasa pe cei care promit si nu se tin de cuvant. Pe cei care nu au curajul sa spuna ce simt cu adevarat si care se invart in cerc si lasa portite...ca cine stie..poate mai am nevoie la un moment dat, nu?

Hai sa invam impreuna o lectie: daca ati spus ceva concret, atunci ar fi bine sa va tineti de cuvant si daca nu puteti sa va tineti, spuneti asta. Astfel se evita confuziile si nu mai utilizam timp degeaba.

Sunt furioasa in primul rand pe mine. Pentru ca inca ma port ca o adolescenta naiva, care crede tot ce zboara si care are convingerea ca viata e una roz cu final de film american.

Sunt furioasa pe mine, pentru ca desi vad lucrurile exact asa cum sunt: simple, clare si dure, inca imi fac sperante si-mi construiesc scenarii...

Imi creez probleme din cele mai mici nimicuri, cand as putea foarte bine sa trag aer in piept, sa ma bucur de o noua zi, si pur si simplu sa nu ma mai gandesc.
Imi vine usor sa spun ca nu pot sa fac asta, cand de fapt, cred ca pur si simplu nu vreau.
Daca nu-mi mai fac probleme...inseamna ca viata mea va fi simpla si nu complicata, ca lucrurile sunt ordonate frumos si ar avea o logica.

Nu vreau sa aiba o logica! Daca ar fi asa nu as mai adormi in gand cu o mie de sperante si idei: daca imi suna telefonul la 1 noaptea si ma cheama in lume, daca atunci cand ajung acasa am sa gasesc un bilet in usa, daca maine o sa am parte de ceva neasteptat, (iar astea sunt doar 0,1%)?

Cineva imi spunea ca ar trebui sa invat o lectie in aceasta perioada...ei bine, in momentul asta simt ca lectia este urmatoarea: eu asa sunt - semi-paranoica,agitata, obsesiva, nebuna, vulcanica, visatoare, indragostita de ideea de a fi indragostita, calda, rece, buna, rea, aranjata, naturala, amuzanta sau amuzata, enervanta, ilogica.

Si poate in loc sa-mi pun probleme cum as putea sa nu mai fiu asa..si sa ajung mai cu picioarele pe pamant si implicit in sfera normalitatii, poate ar trebui sa ma accept asa cum sunt.
Intr-un fel, oricat de ironic ar suna, cred ca doar asta a mai ramas, avand in vedere ca cei care-mi sunt inca alaturi..deja ma accepta asa.

Si da, poate asta ar trebui sa faceti si voi, sa va acceptati asa cum sunteti. Sa va disecati (sufleteste vorbind) si sa va analizati. Invatati sa va iubiti si respectati pe voi...iar restul va veni de la sine.

Viata nu este un film, dar filmele se inspira din viata, iar asta ar trebui sa insemne ceva...

Fara titlu

Pentru ca nu prea am avut timp si am fost agitata, am uitat sa va arat interviul dragut pe care mi l-a luat Nadia, pentru hotcity.ro :)

Asa ca iata ce mai fac eu ==>>>> aici :)

De asemenea am vrut sa va scriu cum aseara am realizat ca sunt Bridget Jones (asta pentru cei care stiu despre ce e vorba), cum nu e bine sa fii singur intr-o mare de oameni cuplati si mai ales, cum intotdeauna se gaseste un mega cocalar care sa-ti ceara numarul de telefon si sa-ti "explice", cat de bine arati si cum..."cine nu ar putea sa te placa pe tine" ? :))

Cat am zambit politicos si in minte m-am gandit la raspuns (cred ca se gasesc cateva persoane), mi-am confirmat faptul ca sunt Bridget, mai mult sau mai putin...
Hmmm...oricum, acum astept momentul povestii in care sa-mi apara in prag Mark Darcy si care sa ma placa "Just the way I am" :))