sâmbătă, 12 aprilie 2014

Despre baietii rai sau noile jucarii jucause


Au un colt de iad in ei. Stiu sa te prinda strans de mana in multime si sa-ti vorbeasca lipsiti de emotii. 

Te saruta ca si cum doar tu ai conta; desi nu te cunosc. Sunt aroganti, siguri pe ei si par atat de departe de suferinte, incat ti-ai dori macar pentru o clipa sa te pui in pantofii lor si sa vezi lumea prin ochii lor.

Nu tresar usor si nu se gandesc de doua ori. Nu au timp de dor. Nu au timp.

Si-au pierdut umanitatea. S-au pierdut in clisee, si-n intrebari existentialiste spuse la colt de bar, la 4 dimineata, in club.

Te primesc in casa lor, si te saruta pe frunte in timp ce-ti dau drumul pe partea cealalta a patului.

Sunt romantici pentru ca-i prinde bine. Iubesc ideea de iubire. Nu vor asta; vor experiente. Oh, si au de unde alege...

Nu vor sa fie salvati. Nu trebuie sa fie salvati. 

Le place jocul. Sunt tineri si frumosi. Sunt jucausi. Sunt jucarii.

Foloseste-i cu grija si pune-i la loc in raft. Sunt fabricati in serie. Nu apartin tie. Nu acum, cel putin.

Vrei sa le fii speciala, stiu. Nu esti. 

Zambetul ala natural, cand ii prinzi cu garda jos, nu dureaza. Da, exista suflet in ei, dar nu e treaba ta sa-l scoti la iveala.

Sunt corecti si nu fac promisiuni. Nu te suna maine, pentru ca nu-ti mai spun asta. 

Au instructiuni clare de folosire si e doar vina ta daca nu stii sa le citesti bine de la inceput.

Accepta-i, daca vrei. Altfel, fa un pas in spate.

Sunt baietii rai ai zilele noastre. Sunt noii cuceritori.

Sunt cei care o sa-ti trezeasca sufletul inert si cei care vor trece pe langa tine fara sa te salute, la doua zile distanta.

Da-le un telefon, imparte o tigara cu ei si traieste-ti o poveste din filmele fara happy end. 

Nu e despre tine, e despre ei.

sâmbătă, 5 aprilie 2014

Se intampla sa fii ok, dar sa nu fii ok.

Se intampla sa cauti si sa nu gasesti. Sa traiesti intr-o lume in care tot ce vrei este deja luat sau ocupat sau intr-un alt film sau pur si simplu fucked up.

Se intampla sa stai intr-o bucatarie cu ferestre mari si sa te intrebi ce faci gresit; ce ai facut gresit intr-o viata anterioara. Bad karma?

Se intampla sa-ti doresti lucruri simple. Cele mai simple lucruri la care te poti gandi; si cele mai importante.

Se intampla sa nu ai parte de ele - situatii complicate, oameni complicati, ganduri complicate.

E vina la tine sau la interlocutor?

Poate nu e in acelasi loc. Poate esti prea pretentioasa. Poate nu te place. Poate nu ai rabdare. Poate nu stie ce vrea. Poate trebuie sa dai o sansa.

Doua sanse. 100 de sanse pana cand gasesti ce-ti trebuie si sufletul nu-ti mai suspina la melodiile siropoase si filmele cu final fericit.

Se intampla sa traim aceeasi zi de joi zi de zi si saptamana de saptamana si luna de luna. Ca sa ce?

Se intampla sa nu-ti mai doresti nimic. Se intampla sa vrei sa stai in casa si sa uiti pe toti si toate.

Se intampla sa ai atat de multi nervi, incat nu stii cum sa tipi mai tare si cum sa lovesti mai tare si cum sa faci sa dispari.

Se intampla sa vrei sa dispari fara sa te mai gandesti la consecinte. Pur si simplu sa pleci si sa te intorci in alte timpuri, cand poate ai sa-ti gasesti locul.

Se intampla zile de neinteles; zile in care vrei sa iesi din multime, zile in care vrei sa fii special, zile in care vrei sa contezi, zile in care vrei sa simti ca ai facut ceva, ca ti s-a intamplat ceva, ca nu ai trait iar ca sa o iei de la capat maine.

Se intampla sa vrei fericire.

duminică, 23 martie 2014

Generatia 2.0 sau tinerii care si-au uitat iubirile in buzunare

Foto
Traim intr-o stare de amorteala. Drumurile ne sunt deschise, dar nu duc nicaieri. Nicio perspectiva.

Ne balansam unul pe celalalt, doar, doar sa nu cadem. Cautam emotii.

Suntem generatia celor care si-au uitat iubirile in buzunare.

Simtim la limita si inchidem usi cu zambetul pe buze.

Nimic nu ne doare. Mergem inainte, pierdem nopti, dansam haotic, muncim mult. Nu ne pasa.

Sarutam buze cu drag, imbratisam corpuri straine si privim ochi care o sa ne uite; o sa-i uitam.

Vrem nisip sub talpi si soare in par. Vrem ca vara sa ne salveze.

Vrem nopti haotice si dimineti confuze.

Vrem povesti perisabile.

Ne consumam pana ne dispare umanitatea. Superficialii profunzi ai zilelelor noastre nici nu-si dau seama de golul din ei. 

Ne pierdem printre experiente si avem senzatia ca traim. Ne traim fericirea in like-uri; oare mai cautam fericirea?

Suntem tineri. Ne privim in oglinda si vedem fete lipsite de riduri, maini frumoase si trupuri de oferit.

Fugim de dor si de durere. Vorbim in clisee si citate. Admiram fraze pe care nu le punem in practica.

Am uitat sa fim sinceri. Am uitat sa contam.

Cautam iubirea. Vrem iubirea. Ne dorim, dar nu pentru acum. Nu suntem pregatiti, inca.

E tragic.

marți, 11 martie 2014

Ce e ok la 27 de ani


Foto
Iulia, sora mea de suflet, dupa ce mi-a scris prima oara pe blog, in 2012, s-a hotarat sa mai fie invitata mea (de onoare) si pentru a doua oara si sa mai scrie iar. 

Va invit sa cititi.

27 e o cifra fatidica. Asta pentru oamenii exceptionali, pentru proletarii consumati e doar un alt numar. Oamenii obisnuiti, cu povesti obisnuite vor scrie mereu despre extraordinarul din vietile lor. 

Multora dintre noi ne place sa fim eroi in propriul film. Si chiar suntem. La 27 de ani crezi ca ai devenit deja o persoana in toata chintesenta cuvantului. Apoi, reflectezi putin cu un pahar de vin rosu in fata, si-ti dai seama ca n-ai ajuns prea departe in filmul tau. 

Si cauti sa-ti amintesti ce-ai invatat in tot periplul asta mai mult sau mai putin extraordinar. Ne place sa credem ca scoala vietii (tale) va primi, la un moment dat, un Oscar. 

Sau poate esti mai hipster si tintesti mai degraba un Palme d’Or. Sa ne intoarcem la 27. Ce am invatat pana la varsta asta?

Ca…

People don’t change.

1. desi esti inca tanar, cu fiecare inmormantare, tu mai faci un pas in fata. Tic-tac, tic-tac, se aude ceasul din bucatarie. E ok, e constructiv sa te mai panichezi din cand in cand ca nu mai ai atat de mult pana la deadline.

2. e ok sa faci unele compromisuri cu tine atat timp cat nu-ti afecteaza temelia valorilor personale. Nu-ti impune prea multe principii. (Nu vorbim de cele 10 porunci aici.) Insa pe alea putine, sa le respecti cu sfintenie. Altfel vei cobori intr-un abis din care nimic nu te mai salveaza.

3.  e ok sa ai perioade autodistructive. Everybody is allowed to mourn in their own way. Doar sa-ti amintesti sa mai scoti capul pentru o raza de soare.

4. diversitatea e ok. Nu e indeajuns doar sa o accepti. Te simti mai liber cand incerci sa intelegi oamenii. Sa fii empatic nu poate fi decat o calitate. Cine spune altceva e doar lipsit de imaginatie.

5. e ok sa fii singur..de fapt, trebuie spus: e ok sa fii singura. Un status pe Facebook „in a relationship“ nu te face mai bun. Si nici ca te duci acasa, la masa in familie, cu un flacau in dreapta ta. Singuratatea asta e mai degraba o alegere. Mai mult sau mai putin constienta. Asta deocamdata...

6. e ok sa-ti numeri prietenii buni pe degetele de la o mana. Dar sa fii sigura ca ei sunt cei cu care te vei plange de sale, de pensie, de copii, la 60 si ceva de ani.

7. e ok sa nu ai chef sa iesi in oras si sa preferi chefuri sistematice, de apartament. Asa cum e ok sa te mai prinda uneori si diminetile in cluburi din care nu iese niciodata ceva bun, dar in care ai voie sa te prostesti.

8. e ok sa spui NU. e greu insa sa inveti sa faci asta fara sa ranesti si sa te ranesti.

9. e ok sa muncesti multe ore pentru ceva in care crezi (acum) ca te va implini candva. Daca nu la varsta asta, atunci cand? E important insa sa iti dai seama la timp cand sa iesi din apa aia. Mai ales daca apa incepe sa devina tulbure.

10. e ok sa iti placa parfumul hotarat al unui barbat de 40 de ani. Dar trebuie sa stii sa te bucuri si de golaneala unui pusti de 23. Asta-i frumos la 27. Ai ajuns la o varsta care sa-ti permita sa…

11. experimentezi cu cap. De orice fel, din orice domeniu. Zac multe pe rafturile dintr-un supermarket. Tu stii deja ce-ti place, dar sa nu treci atat de usor peste „produsele“ pe care nu le-ai incercat pana acum.

12. e ok sa strangi bani pentru calatorii. Pe bune, n-ai cum sa investesti in ceva mai bun si mai frumos decat LUMEA. sau LUMEA IN CONCERTE.

13. e ok sa le amintesti parintilor ca ii iubesti. You never know when they are gone. Chiar daca au imbatranit, sunt enervanti de multe ori si te sfatuiesc mereu numai de bine.

14. e ok sa fii inselat(a) atat timp cat nu afli. N-as fi putut sa zic asta, daramite sa o scriu, in urma cu un an, insa uneori e mai usor sa ierti ceea ce nu cunosti.


15. e ok sa nu iti mai placa iarna, siroposeniile de Craciun sau ingerasii in zapada. Nu pe toti ne ajuta basmele si magia Sarbatorilor. Cinismul e o arma, nu un defect.

16. e ok sa faci sport si sa mananci sanatos. la fel cum e ok sa arzi un pai si sa bagi munchies la greu. YOLO!

17. e ok sa-ti placa tiganii, sa asculti muzica country si sa-ti petreci o zi intreaga la shopping in mall.

18. e ok sa sustii ceea ce crezi, dar nu fara sa asculti si argumentele de la celalalt capat al firului.

19. e ok sa te culci cu colegii de la munca, cu sefii, cu prietenul cel mai bun daca o faci din motive strict hormonale. Sexul nu are reguli.

20. e ok sa nu fii normal daca asta te face sa te simti tu. I’m not normal till I’m crazy.

21. e ok iti recunosti greselile si, implict, sa-ti asumi consecintele. E nevoie de multe greseli sa inveti sa te iei in serios.

22. e ok sa nu te iei mereu in serios. Cred ca strica toata strengaria vietii. Se scurge tot fun-ul prin sita ratiunii.

23. e ok să scrii cu diacritice, deși acum am deviat de la regula asta. E ok să scrii corect românește și pe facebook, și pe chat-uri, și în sms-uri, și pe ziduri, și cu pixul pe bancă, și în toate formele de corespondență indiferent de natura ei.

24. e ok sa-ti mai iei cate o zi libera de la munca doar ca sa stai in pat pana la 12, sa faci un maraton de filme (neaparat cu popcorn!), sa citesti pagini din romane necunoscute, sa nu intri pe site-uri de stiri si sa nu vorbesti cu nimeni toata ziua.

25. e ok sa-ti ignori taxele la stat o vreme. Oricum vei plati la un moment dat, de ce sa nu te bucuri de banii tai pe deplin. Plus ca, treaba asta te face sa te simti copil. Because you do act like one.

26. e ok sa locuiesti cu cineva (curat, preferabil cel mai bun prieten). Te invata sa imparti, ai mereu de la cine imprumuta - cam orice si, cel mai important, da altcineva cu matura prin casa.

27. e ok sa dramatizezi. Jumatate de ora. Daca e chiar grava treaba, maximum 50 de minute. In celelalte zece baga niste zumba.

La final, oamenii regreta mai degraba ceea ce nu au facut, decat ceea ce au facut. 

duminică, 9 martie 2014

Simt, simturi, simtiri

Foto
Nu stii, dar m-ai facut sa simt. 

Aproape o scena dintr-un film; aproape ploaie.

Aproape fara sa fie complicat.

Aproape ca mi-as dori sa se repete.

miercuri, 5 martie 2014

Ai grija ce-ti doresti

Uit si sunt uitata.

Dau la schimb finalurile fericite cu cele poetice. 

...s-ar putea sa se intample. 

Inchide ochii. Nu mai e loc de dor; e bine.

miercuri, 19 februarie 2014

Ce faci cand nu stii ce sa faci?


Cred ca de la un punct incolo, mainile care ti se intind nu-ti sunt de ajuns. Le prinzi, te sprijini de ele, dar te impiedici.

Cazi.

Cred ca de la un punct incolo, iti vine foarte greu sa te ridici. Iti aluneca palmele si nu poti prinde mainile intinse si ramai acolo, in zapada, praf sau noroi.

Planurile vietii tale se intrepatrund si te sufoca. Nu dai randament profesional daca nu esti bine personal si invers.

Trebuie sa stii exact ce vrei - sa lasi urme pe pamant si lumea sa vorbeasca despre tine, sa-ti cunosti implinirea, sa faci ceva care sa te duca spre fericire.

Si-ti doresti, si ai planuri si vise si schite si stii exact ce trepte sa urci si ce trepte sa cobori, dar uiti ca esti jos.

Esti cazut si ai palmele uleioase si nu te poti prinde de nimic.

Te complaci in mizerie. Stai imobilizat acolo si te gandesti la toti oamenii din jurul tau care nu te lasa sa te dezvolti.

Oamenii care vorbesc de dragul de a vorbi si nu isi dau seama ca te ranesc pana la sange cand deschid gura sa te certe.

Ei sunt oamenii care nu stiu ca pentru tine criticile sunt dureroase si te fac sa te indoiesti de rostul tau in aceasta lume.

Vreau sa admir pe cineva, sa invat de la cineva si sa ajung din ce in ce mai buna. Nu e nimeni.

O natie de egoisti aroganti. Si-o ard in cercuri restranse si cred ca impun respect prin asta. Ba chiar o fac. Sunt validati de ratati care cred ca daca-i valideaza si se schimba pentru a fi ca si ei au numai de castigat.

A fi validat - expresia mileniului in care traim.

Nu realizeaza ca-si pierd sufletul. Dar ce mai e un suflet in ziua de azi?

Parca si aud tigancile la colt de strada - "2 suflete la 10 lei, papusa. 2 la 10 lei."

Imi vine sa urlu. De acolo de jos, de unde stau imobilizata. Imobilizata in propria mea viata.

Cum sa explic ca dramatismul mi-e autentic si tot ce simt gresit ma putrezeste pe interior?

Lipsa de empatie ma face inerta. Imi vine sa vomit. Mi-e scarba de ce am devenit.

Noroc de tigancile de la colt: "Suflete de vanzare avem, suflete avem. 2 la 10 lei." Inca e speranta.